George Soros: povestea de succes a legendarului investitor
Ca în fiecare domeniu al vieții, există persoane remarcabile pe Forex ale căror nume au rămas în istorie. George Soros este unul dintre cei mai de succes traderi din istoria valutară. Cariera sa a început de la înființarea Quantum Fund în 1969 la Curacao (Antilele Olandeze din Marea Caraibilor). Pe parcursul existenței sale, Quantum Fund a efectuat o mulțime de operațiuni speculative profitabile pe Forex. De exemplu, doar pe piața spot în anul 1996, fondul a realizat un profit echivalent cu venitul anual al McDonald’s Corporation. Cu toate acestea, cea mai cunoscută afacere a lui George Soros este tranzacționarea cu lire sterline desfășurată în 1992. Ca urmare, el a obținut un profit net de 2 miliarde de dolari în decurs de o lună. Datorită acestui succes extraordinar și a circumstanțelor acestuia, George Soros și-a câștigat reputația de „omul care a spart Banca Angliei”.
George Soros datorează acest profit atât de uimitor situației din lumea anilor '90. În 1979, Germania și Franța au inițiat înființarea Sistemului Monetar European (SME). SME a fost creat pentru a menține stabilitatea cursurilor valutare naționale ale țărilor participante la sistem și pentru a se pregăti pentru integrarea valutară. Inițial, SME era compus din Germania, Franța, Italia, Olanda, Belgia, Danemarca, Irlanda și Luxemburg. Mecanismul de reglementare a ratelor valutare (Mecanismul European al Ratelor de Schimb – ERM), nucleul SME, s-a bazat pe introducerea Unității Monetare Europene, ECU, care a fost un prototip al monedei euro contemporane (EUR). S-a stabilit rata centralizată față de ECU. În plus, limitele cursului valutar (un coridor), în cadrul cărora au fost permise fluctuațiile cursului de schimb valutar, au fost stabilite pentru fiecare membru SME. Participanții au fost obligați să mențină rata monedei lor naționale prin orice mijloace în condițiile acordului sau să părăsească sistemul. Conform cartei, ratele centralizate ale participanților la SME ar putea fi modificate. Acest lucru s-a întâmplat de 9 ori din 1979 până în 1987.
În 1990, Marea Britanie a aderat la SME, iar cursul de schimb al lirei britanice (GBP) a fost stabilit la 2,95 de mărci germane (DEM) cu un coridor tolerat de ± 6%. Până la jumătatea anului 1992, datorită ERM, ratele inflației din țările europene care participă la SME au scăzut semnificativ. Cu toate acestea, menținerea artificială a cursurilor valutare în cadrul coridorului valutar a stârnit îndoieli în rândul investitorilor. Situația s-a agravat după reunirea Germaniei de Vest și de Est în 1989. Vulnerabilitatea economiei Germaniei de Est a provocat o expansiune imensă a cheltuielilor guvernamentale care au forțat Bundesbank să emită mai mulți bani. Această politică a condus la o inflație ridicată, iar Bundesbank a răspuns la aceasta ridicând rata dobânzii cheie. Ratele ridicate ale dobânzii au atras investitori străini. Acest lucru, la rândul său, a provocat o cerere puternică pentru marca germană, care și-a umflat valoarea. Marea Britanie, fiind obligată prin acordul SME, a trebuit să își mențină cursurile valutare naționale în limitele fixate ale coridorului valutar față de marca germană. Economia britanică de la acea vreme se afla într-o situație dificilă. Ratele șomajului în Marea Britanie erau în creștere. Banca Angliei nu a îndrăznit să crească ratele dobânzii după exemplul Bundesbank din Germania, deoarece această mișcare nu putea decât să agraveze situația în astfel de condiții. Dar nu au existat alte posibilități de consolidare a ratei valutare interne pe termen scurt. În acel moment, George Soros și mulți alți investitori au considerat că Marea Britanie nu va fi în măsură să mențină cursul monedei naționale la nivelul cerut și va trebui fie să își anunțe devalorizarea, fie să se retragă din ERM.
George Soros a luat decizia de a împrumuta lire sterline (GBP), de a le vinde pentru mărci germane (DEM) și de a investi în active germane. Drept urmare, s-au vândut aproape 10 miliarde GBP. George Soros nu era singurul care gândea în acest fel, mulți investitori i-au urmat exemplul.
Ca urmare a acestor speculații, situația economică instabilă din Regatul Unit s-a agravat și mai mult. În încercarea de a îndrepta situația și de a crește rata valutară, Banca Angliei a răscumpărat în jur de 15 miliarde GBP pentru rezervele sale. Dar această acțiune nu a îndeplinit obiectivul scontat. Apoi, pe 16 septembrie 1992, zi care a fost denumită în continuare „Miercurea Neagră”, Banca Angliei a declarat că a crescut rata dobânzii de la 10% la 12%. Autoritatea de reglementare a dorit să calmeze turbulențele, dar așteptările oficialilor băncii centrale nu au fost satisfăcute.
Acei investitori, care vânduseră lire sterline, erau siguri că vor câștiga un profit substanțial după o nouă prăbușire a valorii acestora. Câteva ore mai târziu, Banca Angliei a susținut intenția de a crește rata dobânzii la 15%, dar traderii au continuat să vândă lire sterline. Această situație a continuat până la ora 19:00 din acea zi. Mai târziu, secretarul șef la Trezoreriei, Norman Lamont, a anunțat că Marea Britanie a părăsit Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM) și a redus rata dobânzii la 10%. Începând din acea zi, rata lirei a intrat în vrie. A scăzut cu 15% față de marca germană și cu 25% față de dolarul american în decurs de 5 săptămâni. Acest lucru a adus un profit uriaș către Quantum Fund. În doar o lună, George Soros a câștigat în jur de 2 miliarde de dolari american cumpărând lire sterline semnificativ mai ieftine pentru activele germane. În mod remarcabil, în septembrie 1992, lira a scăzut cu aproape 3.000 de pips!
Astfel, George Soros, „omul care a spart Banca Angliei”, a arătat în ce măsură băncile centrale pot fi vulnerabile la speculațiile valutare ale marilor investitori în condițiile ratelor valutare menținute artificial. Fondurile împrumutate i-au permis lui George Soros să strângă o avere în doar câteva săptămâni, situație ce i-a oferit oportunitatea de a efectua lucrări de caritate. Pentru a preveni influența negativă a speculațiilor valutare asupra economiei țării, băncile centrale creează rezerve în active străine. Dar, după cum a demonstrat practica, astfel de rezerve pot fi ineficiente dacă sunt opuse față de capitalurile mari ale investitorilor, care au același scop.
Astăzi piața Forex este mult mai lichidă comparativ cu începutul anilor 90. Prin urmare, niciun investitor, chiar dacă are un capital în miliarde, nu va putea influența un curs valutar pentru o lungă perioadă de timp. „Miercurea Neagră” din septembrie 1992 s-a întâmplat cu mult timp în urmă, dar evenimentele istorice nu trebuie neglijate, deoarece istoria are tendința de a se repeta.
