Tipuri de diagrame grafice utilizate în analiza tehnică pe piața Forex.
Graficele pe piața Forex sunt de obicei realizate cu două coordonate - prețul (indicat pe axa verticală y) și timpul (indicat pe axa x). Uneori, graficul de volum tick este realizat și pe axa y.
Scara axei timpului (numită și interval, perioadă de tranzacționare sau interval de timp) poate fi diferită.
În mod tradițional, următoarele intervale sunt utilizate ca interval de timp: 1 lună, 1 săptămână, 1 zi, 4 ore, 1 oră, 30 de minute, 15 minute, 5 minute, 1 minut și o cotație individuală sau un tick.
Notă: o cotație individuală sau un tick este un preț, modificat de către formatorul de piață, transferat de sistemele informaționale simultan sub forma a două prețuri noi: Ask și Bid. Fiecare perioadă de preț are patru măsuri :
- prețul de deschidere al unei perioade de tranzacționare este un preț de piață, care a fost format până în momentul începerii perioadei de tranzacționare. Deoarece există întotdeauna două prețuri la începutul intervalului de tranzacționare (cumpărare și vânzare), prețul de deschidere este calculat, de obicei, ca fiind prețul mediu dintre Ask și Bid, adică (Ask+Bid)/2. Prețul real la începutul intervalului de timp este prima cotație din perioada respectivă.
- prețul de închidere este un preț de piață, format la sfârșitul perioadei de tranzacționare. Deoarece există întotdeauna două prețuri la sfârșitul intervalului de tranzacționare, se calculează, de asemenea, prețul de închidere, ca medie aritmetică între Ask și Bid, adică (Ask+Bid)/2; de fapt, prețul de închidere este ultima cotație din perioada respectivă.
- prețul maxim al unei perioade de tranzacționare - este cel mai mare preț pe Forex, format în perioada respectivă (Ask este utilizat de obicei, deoarece este întotdeauna mai mare decât Bid).
- prețul scăzut al perioadei de tranzacționare - este cel mai scăzut preț pe piața Forex, format în cadrul perioadei (de obicei se utilizează Bid).
Opțional față de aceste patru măsuri, volumul tick este afișat în grafic ca indicator independent.
- volumul de tick-uri este cantitatea de tick-uri (modificarea prețului formatorilor de piață), care a intrat în sistemul informațional în perioada de timp dată.
Tipuri de grafice
1. Graficul tick
Are cea mai fină scală - 1 tick (cotarea individuală a prețurilor Bid și Ask de către un formator de piață). Este graficul cotațiilor Bid și Ask, care au forma unor coloane pe graficul prețurilor).
Maximul fiecărei coloane separate este Ask, iar minimul este Bid.
De obicei, utilizarea graficului tick se limitează la identificarea precisă a nivelurilor de suport și de rezistență și este, de asemenea, utilizat pentru a crește eficiența cumpărării și vânzării, făcând acest lucru la minimele și maximele locale. De regulă, nu este utilizat pentru analiza pieței, deoarece scara sa nu poate fi aplicată în analiza tehnică.
2. Graficul cu linii
Graficul cu linii este trasat folosind unul dintre prețurile din cadrul perioadelor, observate anterior. În cele mai multe cazuri, pentru reprezentarea sa grafică se folosește prețul de închidere, deși, prețurile de deschidere, prețurile maxime și prețurile minime pot fi folosite și ca variante sintetice ale acestora: Prețul median ([High + Low]/2) sau Prețul tipic ([High + Low + Close]/3).
Graficul liniar are câteva caracteristici pozitive și negative.
Caracteristici pozitive:
- este confortabil pentru căutarea modelelor de analiză tehnică;
- absența excesului de informații.
Caracteristici negative:
- deoarece este format folosind doar tipul de preț, este imposibil de evaluat dacă au existat creșteri și scăderi semnificative ale prețurilor în cadrul perioadei de tranzacționare.
3. Graficul de bare sau graficul de histograme de interval
Pentru a realiza un grafic cu bare, se folosesc toate cele patru măsuri de prețuri: deschidere, maxim, minim, minim, închidere.
În grafic, fiecare perioadă este reprezentată de o linie verticală (care reprezintă intervalul de variație a prețurilor în cadrul perioadei), în dreapta și în stânga căreia se află o linie.
Capătul superior al liniei verticale arată nivelul maxim al prețului, atins de piață în această perioadă. Extremitatea inferioară a verticalei arată cel mai scăzut nivel al prețului, atins de piață în cadrul acestei perioade. Astfel, linia verticală în ansamblu reprezintă perioada de diapazon de tranzacționare (de exemplu, o oră) sau limitele generale ale variației prețurilor în cadrul unei perioade.
Linia din stânga arată nivelul prețului la începutul perioadei și se numește preț deschis. Linia din dreapta arată nivelul prețului care a fost la sfârșitul perioadei (de exemplu, o anumită oră) și se numește preț de închidere. Având în vedere că linia din dreapta arată prețul de la deschiderea perioadei, iar cea din stânga - prețul de la închiderea perioadei; dacă linia din stânga este mai mare decât cea din dreapta, înseamnă că prețul din această perioadă a scăzut. Dacă este invers, prețul a crescut.
Avantaje:
- există posibilitatea de a estima aproximativ ce s-a întâmplat în perioada respectivă;
- lacunele sunt vizibile pe grafic.
Dezavantaje:
- dificultate în estimarea creșterii sau scăderii pieței în cadrul perioadei la primul semn.
- imposibilitatea de a defini tendința în cadrul perioadei (este necesar să se treacă la scări mai mici).
4. [[lumânări japoneze (I)|Japanese candlesticks]]
Graficul cu sfeșnice este aproape identic în descrierea funcționalității cu graficele cu bare, dar este mai confortabil pentru percepția vizuală. Toate cele patru tipuri principale de prețuri și fiecare lumânare în parte sunt utilizate în acest grafic. La fel ca în graficul cu bare, acestea denotă o anumită perioadă de timp, de exemplu, 1 oră.
Partea lată a lumânării (dreptunghiul) se numește corpul real. Corpul real este un interval de preț între prețul de deschidere și cel de închidere. Un corp real solid înseamnă că prețul de închidere a fost mai mic decât cel de deschidere, adică în perioada respectivă prețul a scăzut. Corpul real gol sau transparent indică faptul că prețul de închidere a fost mai mare decât cel de deschidere, adică prețul a crescut în perioada respectivă.
Linia verticală de deasupra corpului sfeșnicului se numește umbra superioară, iar punctul său superior arată maximul, până la care prețurile au fost în creștere în cadrul perioadei. Linia verticală de sub corpul sfeșnicului se numește umbra inferioară, iar punctul său inferior reprezintă minimul, până la care prețurile au scăzut în perioada respectivă.
Notă:
Corpul sfeșnicului crescător și descrescător în diferite programe de analiză tehnică poate fi de culori diferite, în funcție de configurațiile terminalului de tranzacționare InstaTrader. Inițial, sfeșnicul roșu semnifică creșterea, iar cel negru denotă scăderea. Dar, după cum spune povestea, primele diagrame cu lumânări au ajuns în SUA din Japonia pe fotocopii, unde lumânările descrescătoare erau negre, iar cele crescătoare erau albe. Există și alte combinații, de exemplu, cea verde în creștere și cea roșie în scădere. De regulă, există o tradiție conform căreia sfeșnicul solid denotă scăderea, iar cel alb arată creșterea, sau sfeșnicul descrescător este mai închis la culoare decât cel crescător.
